SNEAK PEEK: Cioburi de stele de Amie Kaufman & Meagan Spooner

8822275

Ar trebui să mă minunez când încep să cadă primii fulgi de nea. N-am văzut niciodată zăpadă decât în emisiunile de Crăciun de la holovideo. Dar nu mai am energie nici pentru atât. O altă Lilac, poate cea din salon, ar fi găsit că zăpada este frumoasă.

Mă apropii de el și îmi strecor măna într-a lui. Degetele lui mă strâng cu toată forța disperării. Nici nu știu care dintre noi tremură mai tare. Doar mâinile noastre unite rămân calme. El se îneacă și eu mă înec odată cu el. Abia într-un târziu reușesc să vorbească.
– Nu pot să cred că…
I se pune un nod în gât și nu mai poate continua.
Închide ochii în fața imaginii casei părintești din vale. E o himeră pe care o vedem amandoi. Casa arată exact ca în fotografia lui.

– Simți? mă întreabă ea tremurând.
Dacă simt? Nu tremur din toate încheieturile ca în fața unei viziuni, dar simt un fior aproape insuportabil care îmi trece pe șira spinării și am un gust de cupru în gură. Pe ea o afectează mai tare. Văd că înghite greu și se forțează să respire.
– E dincolo de ușă, șoptesc eu. Ai dreptate. De-aceea ne-au condus până aici.

Mă uit la ea paralizat. Când ai pierdut aproape totul, până și cea mai neînsemnată pierdere ți se pare a fi o lovitură puternică. Îmi revin abia când Lilac mă ia de mână să plecăm. Acum, când știu că e ea, atingerea ei face să-mi tresalte inima. Credeam că n-am s-o mai ating niciodată.

Nu știu ce se întâmplă aici, dar cu siguranță că e ceva necurat la mijloc. Ca să ascunzi o planetă întreagă de toată galaxia a costat probabil o avere, iar LaRoux Industries n-ar fi cheltuit atâția bani dacă n-ar fi avut un motiv întemeiat.

Am încercat de mai multe ori să convingem ființele șoptitoare să vorbească cu noi prin semnale luminoase transmise de neoanele de la subsol, dar n-am primit niciun răspuns.
Poate că și-au epuizat energia când au comunicat cu noi prima dată. Fie nu pot, fie nu vor să ne răspundă.

Movila mea de flori – acum ofilite toate – a fost răscolită și pământul dat la o parte. Lilac stă în genunchi, cu lopata alături, și privește groapa săpată. De unde mă aflu eu, doar părul roșu se zărește din mormânt, dar Lilac vede totul.

Trebuie să deschid ușa aceea… Privirea îmi cade pe litera lambda brodată pe așternuturi și deodată îmi dau seama că știu cum. Trebuie să acționez redepe. Nu cred că mai am mult timp la dispoziție.

Toate monitoarele sunt aprinse, de-ai zice că te afli într-un turn de control. Coloanele de coduri indescifrabile de culoare roșie rulează pe ecrane și tot felul de beculețe clipesc pe panourile de comandă. Avem electricitate!
Electricitate adevărată, nu curentul slab furnizat în sistem de avarie.

Cabluri groase se întind de la console spre mijlocul camerei, unde se află o impozantă structură metalică în formă de cerc, de două ori mai înaltă ca mine. În interiorul ei se produc niște descărcări electrice ca niște fulgere albastre, formând un strat de lumină sclipitor.

Incapabil să rezist atracției lor, mă apropii hipnotizat de cercul metalic și, preț de o clipă, totul în jurul meu dispare, iar eu mă aflu în întuneric, printre stele sclipitoare.

– Tu nu ești fratele meu, spun eu apucându-mă cu mâinile de marginea consolei.
– Nu. Am venit aici prin…
Privește dincolo de mine, spre lumina albastră.
– Prin falie? Cum?
Arată cu capul spre consola sfărâmată.
– Ai distrus câmpul de amortizare. Acum putem să accesăm mai ușor gândurile voastre. Am găsit cuvinte și acest chip care apare mereu în mintea.
– Ce sunteți voi?
– Noi suntem gând. Suntem energie. În lumea noastră, noi suntem tot ce există.

O strâng pe Lilac de mână și o trag spre cercul de oțel al faliei. Simțind parcă intenția mea, ea țipă și se zbate, încercând cu ultimele puteri să se opună.
Dar eu o cuprind cu ambele brațe și plonjez împreună cu ea în inima faliei.

Simt că mă inundă o imensă recunoștință. Nu se aude nicio șoaptă. E doar această senzație care mă învăluie și mă poartă prin lumina albastră care mă înconjoară.
Lumea a amuțit. Mă scald într-un ocean de energie, care simt că pătrunde în mine și mă umple, mă vindecă, mă regenerează. Oscilez între două dimensiuni, văd tot, știu tot.

– Domnule maior, de ce ați aruncat stația în aer?
– Am văzut nave pe orbită. Speram că vor observa explozia. Și nu voiam să ratez această întâlnire.
– Pagubele sunt foarte mari.
– Mi s-a părut că nimeni nu mai avea nevoie de clădirea aceea.

– Ajunge! strigă ea pe un ton perfect potrivit pentru a da ultimaturi. Căpitane, locotenente, cum vă permiteți?
Acum îmi dau seama de ce mi-a plăcut atât de mult de ea.
Mă apropii, dar militarii rămân în continuare împietriți sub privirea ei. O clipă, niciunul nu observă că am venit. Apoi remarcă prezența mea și îmi cercetează cu privirea stelele și epoleții de pe umeri.

– Ce puteam să le spun? zic eu pe un ton degajat, rezistând tentației de-a o lua în brațe. Sunt doar un soldat tâmpit carte nu știe nimic. Dar dumneavoastră, domnișoară LaRoux?
– Eu? Sunt o moștenitoare răsfățată și prea traumatizată ca să-și amintească ceva.

Sala revine încet la viață: tăvile plutitoare își reiau traseul printre invitați, conversațiile se reînnoadă, râsetele perfect controlate răsună zglobiu. Ar trebui să mai rămân aici încă o oră cel puțin, dar poate că măcar de data asta voi reuși să scap mai repede.

E naufragiată pe o planetă necunoscută, are un ochi vânăt și tocmai a vomitat în compartimentul de sub scaun, dar ea tot nu se poate abține să-și dea aere.

La orizont, resturi de navă cad din cer ca o ploaie de meteoriți, lăsând în văzduh dâre incandescente. Icarus se prăbușește. Seamănă cu un animal uriaș care geme și se leagănă greoi, luptându-se în zadar să învingă gravitația. Câteva clipe pare că a rămas suspendată în aer, eclipsând una dintre lunile planetei, palidă în lumina după-amiezii.

Cioburi de stele, primul volum al trilogiei Constelații, de Amie Kaufman & Meagan Spooner DIN AUGUST ÎN LIBRĂRII!

Sursa: Young Fiction Connection

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s