Recenzie ~ Apă pentru elefanți de Sara Gruen

Cortina se lasă o singură dată

Primul rând: „Am nouăzeci de ani. Sau nouăzeci și trei. Ori una, ori alta”. Ultimul rând: „Pentru moșneagul ăsta, circul e casa lui”. Între cele două rânduri se desfășoară povestea fascinantă a tânărului Jacob Jankowski, care în anii ’30 își face ucenicia vieții într-unul dintre cele mai vestite circuri americane. Angajat să aibă grijă de animale, Jacob va descoperi sub marea cupolă un univers cu personaje bizare și fascinante, dar cu reguli rigide ca ale unei caste. Însă va afla deopotrivă că circul nu înseamnă numai strălucire și culoare, magie și paiete, râsete și ropote de aplauze, ci și animale maltratate, artiști în mizerie încercând să uite sordidul cotidian cu ajutorul alcoolului de contrabandă, violență și prostituție, suferință și tragedii, incertitudine și spaime. Pe acest fundal se perindă o galerie întregă de figuri memorabile: Unchiul Al, directorul fără scrupule al circului; Kinko, clovnul pitic cu un zâmbet exagerat pictat pe chipul trist; „ciudații” cu trupuri contorsionate de suferință; imprevizibilul și crudul August Rosenbluth, dresorul de animale care cade victimă celor pe care i-a chinuit; Marlena, frumoasa lui soție, dresoarea de cai, de care Jacob se îndrăgostește năprasnic și alături de care trăiește o pătimașă poveste de iubire; Rosie, elefăntița cu personalitate și cu un secret care-i pune viața în primejdie. Fotografii alb-negru însoțesc textul – instantanee surprinse la circurile americane de la începutul secolului XX, imortalizând o lume unde minunile sunt iscate cu o lovitură de baghetă, se spulberă odată cu ultimul acord al orchestrei, dar îți lasă amintiri de-o viață.

Apă pentru elefanți este o incursiune în fascinanta lume a circului american din anii ’30, o perioadă în care marea criză economică și prohibiția făceau ravagii.
Romanul este narat la persoana întâi, narator fiind personajul Jacob Jankowski, un bătrân în vârstă de „nouăzeci de ani. Sau nouăzeci și trei. Ori una, ori alta”. Acesta rememorează povestea vieții sale, din momentul în care era student în anul cinci, pregătindu-se pentru a deveni medic veterinar, călcând pe urmele tatălui său. Însă, viața îi este dată peste cap de un accident în care își pierde părinții.
Rămânând pe drumuri și neștiind încotro să o apuce, pleacă din oraș pe urmele șinelor de tren. Pașii sau, mai precis, trenul în care se aruncă îl poartă într-un loc care îi va schimba viața. Trenul transportă un circ, Spectacolul Fraților Benzini, iar Jacob li se alătură, având astfel ocazia să-și exercite clandestin meseria de medic veterinar.
Cicrul Fraților Benzini este plin de strălucire, explozie de culoare și ropote de aplauze, dar și de cruzime, violență și suferință, fiind salvare, dar și infern pentru tânărul Jacob Jankowski.
Cel Mai Senzațional Spectacol de pe Pământ nu mai este atât de senzațional după lăsarea cortinei, viața în interiorul circului fiind una mizeră și plină de neajunsuri. Pe lângă drama personajelor principale sunt și povești secundare, care te fac să te cutremuri și să privești cu alți ochi lumea divertisemntului.
Povestea devine din ce în ce mai captivantă și plină de întorsături de situație, ajungând de-a dreptul primejdioasă din momentul în care Jacob se îndrăgostește nebunește de Marlena, vedeta circului și soția lui August Rosenbluth.
Bătrânul Jacob trăiește din nou fiorul iubirii prin intermediul amintirilor din acea vară care a devenit definitorie pentru restul vieții sale.
Acțiunea se petrece pe două planuri, alternând prezentul cu trecutul, care au în comun același sentiment de neputință în fața suferinței pricinuite de bătrânețe, ca și în timpul tinereții, în fața celor trăite în culisele circului.
Finalul cărții este unul neașteptat, atipic pentru un volum al cărui gen predominant este drama.
Sara Gruen a reușit să țeasă în paginile acestui roman o poveste emoționantă, presărată cu momente amuzante și întâmplări tragice. Te va face să râzi, să plângi, dar cu siguranță, nu te va face să regreți că l-ai citit.

Nu vorbesc prea mult despre acele zile. N-am făcut-o niciodată. Nu știu de ce – am lucrat la diverse circuri vreme de șapte ani și, dacă nici ăsta nu e un subiect de conversație, nu știu ce altceva ar putea fi.

Apă pentru elefanți, Sara Gruen, traducere din limba engleză de Vali Florescu, Editura Humanitas, 2011, 360 pag.

Această carte mi-a fost oferită pentru recenzie de librăria online Libris. Pe site-ul librăriei online Libris puteți găsi o gamă variată de cărți în română, dar și cărți în engleză la prețuri extrem de avantajoase.